Bogat în nutrienți care întăresc imunitatea: vitamina C, probiotice: Saccharomyces cerevisiae și Bacillus subtilis, minerale ușor absorbabile: zinc, fier, cupru și extracte naturale cu puternice proprietăți antiinfecțioase: ulei de scorțișoară, Cinnamomum zeylanicum
Imunitatea este un sistem complex și remarcabil care joacă un rol esențial în protejarea organismului de diverși invadatori dăunători, inclusiv bacterii, virusuri și alți agenți patogeni. Este un mecanism de apărare format dintr-o adevărată rețea de organe, celule și proteine care apără organismul împotriva infecțiilor, protejând în același timp propriile celule ale organismului. Astfel, odată ce o amenințare este identificată, sistemul imunitar folosește diverse mecanisme pentru a distruge și elimina invadatorii. Aceasta poate implica eliberarea de substanțe chimice, înghițirea agenților patogeni de către celulele imune și activarea altor componente imune.

Pentru a menține un sistem imunitar sănătos, este esențial ca dieta să fie echilibrată, bogată în vitamine, minerale și antioxidanți. Nutrienți precum vitamina C, vitamina D, zincul și probioticele joacă roluri vitale în susținerea funcției imunitare.
Fierul este important pentru producerea de globule roșii sănătoase, iar deficitul de fier poate provoca anemie. În plus, studii recente au arătat că fierul joacă un alt rol cheie: reglează sistemul imunitar, în special în intestin. Fierul este absorbit în celulele imune din intestin, reglează aceste celule și influențează răspunsurile imune intestinale în timpul infecțiilor.
Această relație explică răspunsul imunitar slăbit în anemie și susceptibilitatea crescută la infecții, deoarece aceste celule imunitare din intestin sunt compromise din cauza deficitului de fier.
https://ufhealth.org/news/2023/uf-researchers-discover-iron-plays-key-role-in-immune-system-health
Zincul (Zn) este un micronutrient vital care întărește sistemul imunitar, intervine în activitățile celulare și are un efect pozitiv în tratamentul bolilor infecțioase. O deficiență de Zn poate duce la un dezechilibru al sistemului imunitar. Acest dezechilibru este evident mai ales în cazurile de deficiență severă, unde există o susceptibilitate ridicată la diverse infecții virale. Ionii de zinc sunt implicați în reglarea căilor de semnalizare intracelulară în celulele imune (capacitatea unei celule de a primi, procesa sau transmite semnale cu mediul și cu ea însăși). Zincul are, de asemenea, proprietăți antiinflamatorii și antioxidante.
Cuprul este un oligoelement esențial pentru organism, iar modificările nivelurilor de cupru indică adesea o stare patologică. Astfel, deficitul de cupru afectează semnificativ dezvoltarea și funcția sistemului imunitar, crește susceptibilitatea la diverși agenți patogeni, duce la o scădere a numărului și la afectarea funcției neutrofilelor, reduce activitatea antibacteriană a macrofagelor, afectează capacitatea de a produce anticorpi etc. Cuprul contribuie la imunitate în două moduri: prin participarea la dezvoltarea celulelor imune și prin furnizarea de agenți antifungici. Toxicitatea de tip „ucidere prin contact” a materialelor de suprafață din aliaje de cupru la agenții patogeni relevanți clinic poate reduce transmiterea agenților patogeni relevanți clinic.
Cinnamomum zeylanicum are proprietăți antifungice, antibacteriene, antiinflamatorii și antioxidante. Principalele componente ale uleiului esențial de scorțișoară sunt trans-cinnamaldehida, eugenolul și linaloolul. Studiile arată că uleiul esențial de scorțișoară prezintă efecte inhibitorii semnificative atât asupra bacteriilor Gram-negative, cât și asupra celor Gram-pozitive, cum ar fi Salmonella enterica, E. coli, Staphylococcus aureus și Listeria monocytogenes. De asemenea, este considerat unul dintre cele mai benefice și utile în tratamentul antiinfecțios, antifungic sau antiviral. Activitățile sale antimicrobiene îl recomandă în numeroase aplicații farmaceutice.
Probioticele au fost definite ca „microorganisme vii care, atunci când sunt administrate în cantități adecvate, conferă un beneficiu pentru sănătatea gazdei”. Probioticele protejează împotriva bolilor infecțioase prin mecanisme multiple, inclusiv secreția de substanțe antipatogene, excluderea competitivă a agenților patogeni, menținerea integrității mucoasei și stimularea răspunsurilor imune.
Bacillus subtilis
Formatorii de endosporii, cum ar fi speciile de Bacillus, prezintă interes deoarece sporii lor rezistă barierei acide a stomacului și sunt stabili perioade lungi de timp. Bacilii, considerați comensali intestinali, sunt utilizați ca probiotice pentru profilaxia tulburărilor gastrointestinale, pentru prevenirea infecțiilor respiratorii recurente sau ca adjuvant în administrarea antibioticelor. S-a demonstrat că speciile de Bacillus produc substanțe antimicrobiene, îmbunătățesc funcțiile barierei epiteliale intestinale și stimulează citokinele.
Saccharomyces cerevisiae
S. cerevisiae este cunoscută în special pentru eficacitatea sa terapeutică împotriva diferitelor boli gastrointestinale. Această drojdie probiotică poate proteja semnificativ microbiota normală a intestinului și poate inhiba patogenitatea diferitelor infecții digestive. Mai multe studii clinice au declarat S. cerevisiae un agent bioterapic datorită proprietăților sale antibacteriene, antivirale, anticancerigene, antioxidante, antiinflamatorii și imunomodulatoare.
Este o sursă excelentă de proteine cu un conținut ridicat de aminoacizi. S. cerevisiae este, de asemenea, responsabilă pentru formarea glutationului, un antioxidant important utilizat în industria farmaceutică. Își poate spori proprietățile antioxidante prin creșterea producției de constituenți fitochimici, cum ar fi izoflavonele.
Cărbune activ
Acesta joacă un rol esențial în menținerea sănătății deoarece cărbunele activ se leagă de toxine, bacterii și micotoxine (cum ar fi aflatoxinele) și le elimină prin tractul digestiv, reducând astfel absorbția factorilor nocivi în fluxul sanguin. Terapia de adsorbție cu cărbune activ ca purtător nedigerabil este una dintre metodele importante de prevenire a efectelor nocive cauzate de ingerarea de substanțe toxice sau nocive în organism.
Cărbunele activ nu numai că leagă toxinele sau acizii organici, dar controlează și bacteriile patogene și complexele cu compușii fenolici din tractul gastrointestinal pentru a preveni interferența cu funcția enzimatică și digestia proteinelor.
Cărbunele activ a demonstrat, de asemenea, că controlează concentrația de acid lactic și ajută la menținerea nivelului pH-ului și a microflorei. [Hasan Rüstü Kutlu, Ilknur Ünsal, Murat Görgülü, Efectele administrării cărbunelui alimentar din lemn (stejar) puilor de carne și găinilor ouătoare, Știința și tehnologia hranei pentru animale, Volumul 90, Numerele 3-4, 16 aprilie 2001]
Prin urmare, utilizarea cărbunelui activ este recomandată pentru:
– controlul organismelor patogene din intestine, un aspect foarte important mai ales în aglomerație și în perioade sau zone calde, unde degradarea microbiană a furajelor reprezintă o amenințare majoră
– este benefic pentru sănătatea intestinală, stimulează dezvoltarea microbiomului și are rolul de a îmbunătăți absorbția nutrienților la nivelul segmentului intestinal
– efectul benefic asupra dezvoltării organismului, prin îmbunătățirea ratei de conversie a hranei
– crește performanța de ouat și calitatea ouălor, ceea ce va asigura nutrienții necesari viitorului embrion, contribuind la creșterea ratei de supraviețuire a puilor
– controlează nivelul de amoniac din habitatul porumbeilor, optimizând astfel factorii de mediu, având în vedere că un nivel ridicat de amoniac în excremente poate afecta creșterea și performanța, în special la animalele tinere, și în același timp determină dezvoltarea bacteriilor patogene ducând la apariția și menținerea bolilor respiratorii și digestive.
Se administrează 5-10 g/kg de boabe, în funcție de situație:
– pentru prevenție și pentru menținerea sănătății digestive: 5 g/kg de cereale,
– ca asociat în tratamentul specific al unei boli și în convalescență: 10 g/kg de boabe. Se administrează pe tot parcursul anului în cure de 5-7 zile, și în special în perioadele în care imunitatea are de suferit (toamnă, iarnă, primăvară, umiditate ridicată, temperaturi extreme), vaccinări, schimbarea mediului, concursuri, perioada de năpârlire.





